Sindromul (Fenomenul) Alienării Părintești

Ce este?

Sindromul (Fenomenul) Alienării Părintești (sau Sindromul Alienării Parentale) reprezintă o realitate dureroasă în contextul divorțului, având consecințe profunde asupra copiilor și a relației acestora cu părinții. În esență, Sindromul Alienării Părintești presupune activitatea sistematică de denigrare în fața copilului a unuia dintre părinți de către celălalt părinte, în scopul înstrăinării copilului de părintele denigrat (părintele țintă). În general, scopul înstrăinării este exercitarea autorității părintești doar de către părintele alienator ca urmare a excluderii celuilalt părinte și a deteriorării relației acestuia cu copilul.

Sindromul Alienării Părintești a fost definit de către profesorul american de psihiatrie Richard A. Gardner. Deși nu există un consens deplin cu privire la definirea ca sindrom a fenomenului alienării părintești, existența și efectele acestuia sunt din ce în ce mai studiate și recunoscute, inclusiv la nivelul deciziilor instanțelor române sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Fenomenul poate apărea în contextul divorțului, mai ales dacă divorțul nu are loc pe cale amiabilă, dar poate fi și anterior. Din păcate, pentru a-și atinge propriile interese (adesea determinate de ură și alte emoții și sentimente negative), părintele alienator se simte îndreptățit să apeleze la orice mijloace, săvârșind astfel un profund abuz emoțional asupra copilului. De multe ori, acțiunile se extind atât în ceea ce privește familia și prietenii părintelui alienator, care susțin sau amplifică demersurile acestuia, cât și asupra familiei și a prietenilor părintelui țintă.

În acest articol, vom prezenta o parte dintre cauzele și urmările sindromului, cu accent pe diversele vârste ale copiilor minori afectați. De asemenea, vom recomanda câteva cărți scrise de autori români care pot oferi o perspectivă mai amplă și utilă asupra acestui fenomen.

Cauze ale Sindromului Alienării Părintești:

1. Tensiuni și conflicte în relația părinților: Divorțul poate intensifica conflictele dintre părinți, ceea ce poate duce la dorința unuia dintre ei de a aliena copilul împotriva celuilalt părinte.
2. Manipularea emoțională: Un părinte poate încerca să manipuleze emoțional copilul, denigrând în mod constant celălalt părinte și promovând sentimente negative.
3. Influența externă: Persoane din jurul copilului, precum rude sau prieteni, pot influența acesta să respingă unul dintre părinți.
4. Necunoașterea impactului asupra copilului: Un părinte poate subestima impactul negativ al influențării asupra copilului și poate crede că îl protejează.

Urmări ale Sindromului Alienării Părintești pot fi:

1. Vârsta preșcolară și școlară mică (3-7 ani): Copiii pot dezvolta anxietate, confuzie și sentimente contradictorii față de ambii părinți. Ei pot deveni îngrijorați de separare și pot prezenta tulburări de somn și alimentație.
2. Vârsta școlară mijlocie și preadolescență (8-12 ani): Copiii pot internaliza conflictele și pot avea sentimente de vinovăție. Ei pot prezenta scăderea performanțelor școlare și pot avea dificultăți în relațiile sociale.
3. Adolescența (13-18 ani): Adolescenții pot exprima furie și ostilitate față de unul dintre părinți. Ei pot dezvolta probleme de comportament, consum de substanțe și pot prezenta simptome depresive.

Ce poți face?

Părintele alienat (țintă), adică cel care se confruntă cu alienarea părintească și cu deteriorarea relației sale cu copilul, poate adopta anumite acțiuni și atitudini pentru a încerca să atenueze impactul negativ asupra copilului și să își îmbunătățească relația cu acesta. Câteva modalități constructive de a contracara alienarea sunt:

1. Comunicare calmă și respectuoasă: Menține o comunicare deschisă și respectuoasă cu copilul, evitând discuțiile negative sau denigratoare despre celălalt părinte. Concentrează-te pe nevoile și sentimentele copilului.
2. Prezentarea obiectivă a faptelor: Oferă copilului informații corecte și echilibrate despre relația și trecutul familial. Evită să încurajezi sau să alimentezi resentimentele sau sentimentele negative.
3. Răbdare și înțelegere: Înțelege că copilul poate fi confuz sau îngrijorat în legătură cu schimbările și tensiunile din jurul divorțului. Fii răbdător și oferă sprijin emoțional.
4. Respectarea drepturilor și emoțiilor copilului: Încurajează copilul să-și exprime gândurile și sentimentele. Ascultă cu atenție și respectă deciziile lor în măsura în care sunt corespunzătoare vârstei și circumstanțelor.
5. Stabilitate și consecvență: În măsura în care este posibil, menține rutina și stabilitatea în viața copilului. Aceasta poate oferi un sentiment de securitate și predictibilitate.
6. Folosirea resurselor profesionale: Implică un terapeut sau consilier specializat în lucrul cu copiii și familiile care se confruntă cu Sindromul Alienării Părintești. Acești profesioniști pot ajuta atât părinții, cât și copiii să depășească această situație dificilă.
7. Respectarea hotărârilor judecătorești: Dacă există o hotărâre judecătorească referitoare la custodie sau vizitare, respectă această decizie. Păstrarea unei atitudini cooperante este esențială pentru bunăstarea copilului.
8. Autocontrol și evitarea confruntărilor: Evită să intri în confruntări cu celălalt părinte în prezența copilului. Menține un comportament calm și civilizat, concentrându-te pe binele copilului.
9. Atenție la propriile emoții: Părintele alienat poate resimți furie, durere și frustrare. Înțelege aceste emoții și caută sprijin emoțional din partea unor prieteni, familie sau profesioniști.
10. Permanența iubirii și sprijinului: Copilul are nevoie să știe că este iubit și sprijinit de ambii părinți. Fii disponibil și deschis pentru a oferi susținere emoțională și iubire.

Amintește-ți că procesul de depășire a Sindromului Alienării Părintești poate dura timp, iar schimbările pozitive pot apărea treptat. În cele din urmă, scopul este să creezi un mediu de comunicare sănătos și să încurajezi o relație sănătoasă și pozitivă cu copilul tău.

Din perspectivă legală, cel mai important este ca părintele alienat să încerce să obțină un program de legături personale cu copilul care să îi permită creșterea constantă a duratei interacțiunilor dintre el și copil.

Resurse utile:

Dacă dorești să ai o înțelegere mai bună a Sindromului Alienării Părintești mie mi s-au părut utile:

• Cartea „Riscul de alienare parentalã în familiile aflate în proces de divorţ şi post-divorţ” a dnei psiholog Daniela-Monica GUZU – https://danielaguzu.ro/evenimente/risc-alienare-parentala;
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_alienării_părintești;
• https://expertizapsihologicajudiciara.ro/sindromul-alienarii-parentale/.

Deși informațiile de mai sus sunt te pot ajuta să găsești soluții la unele dintre problemele cu care te confrunți, este important să ai însă în vedere că nicio carte sau articol nu poate suplini efectele benefice pe care colaborarea cu un psiholog sau terapeut specializat le poate avea, mai ales dacă ții cont de faptul că ai propriile traume și emoții care îți pot afecta obiectivitatea și capacitatea de a înțelege și de a lua decizii. Sindromul Alienării Părintești poate avea consecințe semnificative asupra copiilor și familiilor în contextul divorțului, motiv pentru care înțelegerea corectă a cauzelor și urmărilor acestui fenomen, în funcție de vârsta copiilor, este esențială pentru a preveni și aborda situațiile de alienare părintească.