Cum să divorțezi?

Divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei valabil încheiate și poate avea loc pentru următoarele motive:

• Prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți, acceptată de celălalt soț;
• Atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă (e.g. adulter, violență, dependență de substanțe psihotrope sau jocuri de noroc etc.);
• La cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
• La cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorțul este în general un moment foarte dificil și încărcat cu multă emoție pentru cupluri, însă, indiferent de situație, este important să cunoști pașii legali și aspectele-cheie pentru a trece prin acest proces cu succes. În acest articol, vom prezenta aspectele principale privind procedura de divorț și ce trebuie să ai în vedere în timpul acestui proces.

Tipurile de proceduri de divorț:

1. Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă – dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei, eliberându-le un certificat de divorț.
2. Divorțul prin acordul soților pe cale notarială – are loc în mod similar cu divorțul pe cale administrativă, doar că procedura se desfășoară în fața notarului public. Spre deosebire însă de divorțul pe cale administrativă, divorțul prin procedura notarială poate avea loc și în cazul în care există copii minori, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la: numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii (programul de vizitare), precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (pensia de întreținere).
3. Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară – poate fi pronunțat de instanță indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. Competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Cererea de divorț trebuie să indice în mod expres numele copiilor minori ai soților ori adoptați de aceștia. Cererea trebuie semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. În acest caz instanța va pronunța divorțul fără a face mențiune despre culpa soților. Dacă soții nu se înțeleg și asupra cererilor accesorii (exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, numele soților după divorț etc.), instanța va administra probele necesare pentru soluționarea acestor cereri și va pronunța o hotărâre definitivă în ceea ce privește divorțul și supusă căilor legale de atac în ceea ce privește cererile accesorii.
4. Divorțul din culpă – instanța va pronunța divorțul din culpa soțului pârât (a soțului dat în judecată) atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Dacă din probele administrate rezultă că ambii soți sunt vinovați de destrămarea căsătoriei, instanța va pronunța divorțul din culpa ambilor soți, chiar dacă numai unul dintre soți a formulat cerere de divorț.

Un caz particular de divorț din culpă intervine atunci când soții sunt separat în fapt de cel puțin 2 ani, situație în care oricare dintre soți se poate adresa instanței cu o cerere de divorț prin care să își asume responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei, urmând ca instanța să pronunțe divorțul din culpa reclamantului (a soțului care a formulat cererea de divorț).

De reținut că, exceptând cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, reclamantul (soțul care cere divorțul) are obligația de a se prezenta personal la termenele din instanță, altfel cererea va fi respinsă.

Împărțirea bunurilor (partajul):

Un aspect foarte important de rezolvat atunci când intervine divorțul este împărțirea averii – lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora. Acest lucru se poate face fie pe cale amiabilă, la notar, fie pe cale judiciară, de către instanța competentă să soluționeze și cererea de divorț.

Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.

În esență, legea prevede că partajul trebuie să se facă în mod echitabil, luând în considerare contribuția fiecărui soț atâtla dobândirea bunurilor comune și a celor personale, cât și în ceea ce privește datoriile comune. În acest sens, atunci când va efectua partajul, se va stabili mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț din bunurile și datoriile comune, urmând ca apoi acestea să fie repartizate în mod proporțional, în funcție de solicitări și de modul în care bunurile pot partajate în fapt. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.

Autoritatea părintească (custodia)

În cazul în care există copii minori, stabilirea custodiei este un aspect esențial al divorțului. Conform legii, interesul superior al copiilor primează, iar autoritatea părintească revine în comun părinților. Doar în situații excepționale, dacă instanța constată că există motive temeinice și consideră că este în interesul superior al copilului, autoritatea părinteascăva putea fi exercitată doar de unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând însă dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

În lipsa înțelegerii între părinți, locuința copilului va fi stabilită de către instanță, odată cu pronunțarea divorțului, la părintele cu care copilul locuiește în mod statornic. Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța va stabili locuința la unul dintre aceștia, în funcție de interesul superior al minorului. În toate cazurile, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu copilul. În caz de neînțelegere, modalitatea efectivă de exercitare a acestui drept se va decide de instanță (în general prin stabilirea programului de vizitare).

În ceea ce privește întreținerea datorată de părinte, aceasta este de până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Durata procesului de divorț:

Durata procesului de divorț poate varia în funcție de complexitatea cazului, de existența cererilor accesorii (autoritate părintească, partaj etc.) și de gradul de încărcare al instanței. Deși în multe cazuri divorțul poate fi finalizat în câteva luni, există și situații în care procesul poate dura câțiva ani. Cele mai multe probleme care determină prelungirea soluționării procesului de divorț sunt cele privind copiii și autoritatea părintească, precum și cele privind partajul bunurilor. Pentru un rezultat cât mai bun, este important să ai răbdare și să cooperezi cu avocatul tău pe toată durata procesului.

Divorțul poate fi o un moment extrem de dificil în viața unei persoane, dar cunoașterea procedurii legale și a aspectelor cheie vă poate ajuta să treceți prin acest proces mai ușor. Asigurați-vă că îndepliniți cerințele legale pentru a cere divorțul, că aveți și că vă prezentați corect probele, precum și că luați în considerare interesul superior al copiilor (dacă este cazul). În plus, este întotdeauna recomandat să aveți alături un avocat atent și implicat, care să vă ofere sprijinul necesar pe tot parcursul procesului de divorț.